CUM IMI PROTEJEZ COPIII FARA SA EXAGEREZ?

Dragi Inimioare,  
Va scriu in speranta ca ma puteti ajuta cu sfaturi sau idei, cu experientele voastre, pentru a-mi gestiona frica privind ceea ce li s-ar putea intampla copiilor mei daca ii las nesupravegheati. Sunt mamica a doi copii minunati (cel putin pentru mine). Slava Domnului, nu au avut probleme de sanatate sau dezvoltare, insa nu e zi sa nu ma tem ca li s-ar putea intampla ceva. Am momente cand mi-e teama sa-i las sa alerge, sa se catere, sa faca lucruri care multora le par normale si sigure. 
Au 8 si 10 ani, si deja cer voie sa mearga singuri la scoala, sa iese in parc cu copiii. O parte din mine intelege si e de acord, si eu mergeam singura la joaca si faceam tot felul de nazbatii si n-am patit nimic. Vad si copii de varsta lor lasati singuri. Cealalta parte insa traieste cu o teama ingrozitoare de tot ce li s-ar putea intampla: accidente, agresiuni, abuzuri, etc. Uneori, mai ales cand sunt putin raciti, ma trezesc si merg sa-i verific, sa ma asigur ca respira, ca nu au febra, etc. 
Pe de o parte, vreau, si merita sa am incredere in ei, pentru ca sunt cuminti, isteti, descurcareti. Pe de alta parte, mi se pare ca orice as face, nu vor fi niciodata pregatiti pentru cruzimea si rautatea unor oameni, pentru toate pericolele din jur. As vrea sa nu-i scap din ochi, sa-i protejez mereu, insa pe langa treburile casei am si un serviciu foarte solicitant, care nu-mi lasa mult timp liber. Eu si sotul ne straduim sa fim alaturi de ei, sa le oferim timp si tot ce au nevoie, insa nu e usor si nu reusim intotdeauna tot ce ne propunem. 
Voi la ce varsta ati inceput sa lasati copiii sa iese singuri, cum va asigurati ca sunt in siguranta? Mai are cineva aceleasi temeri sau sunt eu exagerata? Poate temerile mele va par absurde, imi dau seama ca nu se compara cu provocarile cu care se confrunta alti parinti, insa mie nu-mi dau pace, nu reusesc sa dorm noaptea de teama, innebunesc la gandul ca ar putea pati ceva si nu mai stiu cum sa procedez.
Multumesc anticipat!

Emilia V.

Tu cum ai gestionat situatii asemanatoare celei prezentate de Emilia si ce o sfatuiesti pe aceasta? Impartaseste-ne gandurile tale intr-un comentariu!