Permisivitatea sau indulgența în educația copilului reprezintă un stil de creștere și educare a acestuia caracterizat printr-un grad ridicat de receptivitate și un nivel scăzut de exigență. Părinții permisivi sunt foarte sensibili și receptivi la nevoile emoționale ale copilului, însă ei nu stabilesc limite sau nu sunt consecvenți în aplicarea lor.
Exemple ale stilului parental permisiv
Iată câteva dintre trăsăturile stilului parental permisiv, urmate de câteva exemple.
- Sensibilitatea sau receptivitatea – Părinții permisivi sunt foarte sensibili nevoilor copiilor lor.
- Educație într-o manieră indulgentă – Părinții permisivi și indulgenți refuză rareori să îndeplinească cererile copiilor lor. Aceștia tind să utilizeze jucăriile sau mâncarea ca metodă de „mituire” pentru a-și cuminți copiii.
- Părinți toleranți – Părinții permisivi sunt toleranți și manifestă o atitudine delăsătoare. Le displace să mențină controlul și autoritatea asupra copiilor lor. Ei nu supraveghează comportamentul copiilor lor și nici nu le oferă vreo îndrumare. Stabilesc foarte puține reguli sau standarde în ceea ce privește comportamentul. Atunci când există reguli, acestea nu sunt aplicate într-un mod consecvent.
- Își tratează odraslele mai mult ca pe niște prieteni sau tovarăși, decât ca pe niște copii – Părinții permisivi își doresc ca proprii copii să vadă în ei niște prieteni, nu niște figuri autoritare.
- Libertatea copiilor devine mai importantă decât responsabilitatea – Părinții exagerat de indulgenți oferă prea puține responsabilități copiilor lor (spre exemplu sarcini prin casă sau teme).
- Ei lasă copiii să ia decizii foarte importante, care sunt în general luate de către tutorii adulți, fără a fi îndrumați. Se conformează acelor decizii, incurajând copilul sa considere ca e normal și acceptabil sa primească tot ce își doresc și sa își impună voința celor din jur.
Efectele Stilului Parental Permisiv
Experții în dezvoltarea copilului recunosc faptul că stilul parental permisiv este unul dintre cele mai dăunătoare stiluri dintre cele patru stiluri parentale Baumrind. În general, părinții permisivi nu-și supraveghează atent copiii și nici nu le impun reguli. Ca urmare, studiile au arătat că acei copii care au părinți permisivi tind să aibă dificultăți în ceea ce privește autocontrolul, ceea ce duce la o mulțime de consecințe.
- Performanță academică mai slabă – Părinții delăsători nu supraveghează obiceiurile de studiu ale copiilor lor, astfel încât copiii lor nu reușesc să se auto-disciplineze. De asemenea, acești părinți nu le pretind copiilor să facă performanță și nici nu stabilesc anumite obiective pe care aceștia să le atingă. Studiile au arătat că acei copii educați printr-un stil parental permisiv tind să aibă mai puține reușite academice.
- Mai impulsivi și mai agresivi – Părinții permisivi nu controlează comportamentul și nici nu impun reguli de conduită copiilor lor. Astfel, copiii nu sunt informați cu privire la limitele unui comportament agreabil. De asemenea, ei manifestă o slabă stăpânire de sine și au multe probleme de comportament. Atunci când se află față în față cu o situație stresantă, sunt predispuși să recurgă la agresivitate.
- Mai predispuși la delicvență, abuz de substanțe și alcool – Studiile au descoperit că acei copii care au avut parte de educație din partea unor părinți permisivi au mai multe șanse să fie implicați în infracțiuni, abuz de substanțe și să aibă probleme cu alcoolul, deoarece manifestă o slabă stăpânire de sine.
- Mai puțin capabili de autoreglare – Capacitatea de reglare emoțională nu este ceva cu care ne naștem, ci este o abilitate dobândită. Deoarece copiii părinților permisivi sunt lăsați să își stabilească propriile activități și să-și regleze singuri comportamentele și emoțiile de la o vârstă fragedă, aceștia tind să întâmpine mai multe dificultăți când vine vorba de autoreglare.
- Mai puțin pregătiți din punct de vedere al abilităților sociale – Studiile au arătat că acei copii care au fost crescuți de părinți permisivi și neimplicați în educația lor tind să fie mai puțin empatici, ceea ce duce la un nivel scăzut al competențelor sociale. În general, aceștia manifestă un comportament anti-social.
- Risc crescut de obezitate – Părinții care adoptă un stil parental permisiv nu impun reguli privind dieta copiilor. Acești copii prezintă un risc de obezitate de două ori mai mare în comparație cu copiii crescuți de părinți autoritari.
Recunoști câteva din exemplele de mai sus? Care este părerea ta privind stilul parental permisiv?